Episodul 10: Dragoste la prima vedere

Am revenit dupa o lunga perioada de pauza,care a durat cam un an.Trebuie sa va spun ca schimbam stilul.Vom folosi un limbaj mai adecvat pentru prezentarea vietii mosului Costescu.Renuntam cat putem la limbajul care se apropie incet, dar sigur de graiul oltenesc.Vom prezenta viata mosului Costescu asa cum este ea,amuzanta,fara a mai adauga alte idei suplimentare care sa sporeasca amuzamentul atunci cand nu e nevoie,sau sa ii duca pe cititori cu gandul in alta parte in plina desfasurare a actiunii.
Ei bine,sa incepem!Actiunea am lasat-o in momentul in care Sorinut s-a dus la colindat la varsta onorabila de 12 ani.In drum spre intalnirea cu ai sai colegi, si-a adus aminte de mersul la colindat cand avea 5 ani,cand a inceput sa planga.Clasic moment Costescu!Ei bine,ne vom intoarce la colinde atunci cand va fi momentul,adica peste o luna si 3 zile.Pana atunci insa,revenim la inceputurile vietii tumultuoase a lui Sorin Costescu: banchetul de la gradinita.
Multi ar zice:"Ce e aia banchet la gradinita?" Dar,pe vremea aceea,traditia era traditie.Acum abia se mai tin bancheturile la liceu sau la facultate,asa ca...Ma rog,am zis ca nu mai ducem cititorii cu gandul la situatii tragice din tara la momentul actual,asa ca nu o vom face.
Ei bine,pe vremea aia se faceau bancheturi la gradinita.Si ce mai bucurie era pe parinti,pe copii.Nu aveau nici un stres.Bine,habar n-aveau ca o sa intre la scoala si o sa urmeze 12 ani de chin,dupa care inca niste ani buni de un chin si mai mare,dar ma rog...Si Sorinutz al nostru era acolo,cuminte,pe un scaun,dadea din piciorusele lui mici care nu-i ajungeau pana la pamant,ca era un scaun inalt.Erau mai multe grupe care terminau atunci anii de gradinita.
In coltul opus,din alta grupa,era o fetita,al carei nume a mai fost pomenit mai devreme intr-un episod,pe nume Geta,fata care se uita in catalog.Ei bine,Geta...nu prea avea nimic special decat faptul ca era incaltata in niste cizme,ca sa spun asa,de eschimos,foarte mari.Piciorul ei era undeva mic acolo.Si statea si ea singura acolo,pe un alt scaun.Toti copiii alergau pe acolo bucurosi,altii plangeau si nu pt ca se termina gradinita,ci pentru ca mai cadeau si se zgariau pe picioruse.
Brusc insa,privirea lui Sorinutz a fost mutata spre Geta si a fetei spre baiat.Privirile lor s-au intalnit fara nicio actiune premeditata.Pur si simplu.Bine,recunosc,poate privirea lui Sorinutz fusese atrasa de un elicopter al Vanatorilor de Munte de la Vatra Dornei,dar irelevant,important e ca s-au privit unul pe celalalt.Sorinutz a facut primul pas si s-a dus spre ea.Cand a ajuns langa,imaginati-va ca va uitati la un film iar acum camera de filmat arata diferenta dintre picioarele lui Sorinutz,bagate in niste ghetute asa micute si cizmele Getei.Ei bine,Sorinutz a intrebat-o:"Ce faci,ba?" dupa care a zambit pt prima oara.Daca ati vazut,el deobicei face :| dupa ce zice asta.Geta s-a uitat la el in timp ce luase un bol de plastic in care se juca cu un bat si a zis simplu,clar,cu o fata angelica:"Fac pilaf..."
Si asa a inceput cea mai longeviva relatie, care a continuat si peste vreo...60 si ceva de ani,cred.
Veti intreba acum:"Dar,hei,care e treaba ca pe clasa a 2-a nu-si vorbeau?"Veti intreba asta daca veti citi toate episoadele.Ei bine,o sa vedeti.
To be continued...